Te am..si te mai vreau!

Nu l-am cunoscut intamplator, de fapt chiar eu l-am abordat. Mi-a placut zambetul lui iar lui i-am placut atat cat puteam transmite printr-o imagine, cuvinte, limbaj nonverbal. Si nu am intuit o clipa ce sentimente aveam sa cunosc langa el...
Da, a pastrat si acum privirea aia dulce care ma determina sa uit de orice grija atat timp cat sunt langa el si imbratiasarea calda sub care tresar de fiecare data ca pentru prima oara... Cum este posibil nu stiu sa-i spun, dar imi pasa atat de mult si vreau sa fie bine.
Inca nu stiu sa ii arata ca il iubesc. Da, IL IUBESC, stiu, sunt cuvinte mari, dar ce altceva ar putea fi?
Dar se intampla mereu ceva cu mine... Il tin in brate si totusi as vrea mai mult, as vrea cumva sa ma impart in doua si cu o jumatate sa patrund in sufletul lui si sa ma poarte mereu cu el, fiindca imi e dor... Imi e dor de el cand nu e langa mine, imi e dor cand iasi petrece timpul cu prietenii si orice ocupatie as gasi nu il inlocuieste..Mi-e dor sa-i simt atingerea chiar si cand e langa mine si isi gasesti diverse ocupatii si mi-e dor sa ii acaparez intreaga atentie cand nu e atent la mine, desi sunt langa el...Imi e dor sa-mi spuna ca sunt frumoasa si uneori ma tem ca va veni vremea cand nu voi mai fi...
Nu ma mai satur de timpul in doi, de a fi impreuna, de cum stie numai el sa imi fie alaturi...